” Sa iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce esti, ceea ce ai facut si pentru ce vei face de acum incolo. Nu mai dai vina pe nimeni pentru nimic, pentru ca stii ca totul depinde de tine si de modul in care vei actiona de acum incolo.”


Titlu original (RO): Noaptea dintre iad si rai
Autor: Paul Avram
Numar de pagini: 236
Categoria: Dezvoltare personala
Cartea o gasiti pe situl autorului aici




” Sa iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce esti, ceea ce ai facut si pentru ce vei face de acum incolo. Nu mai dai vina pe nimeni pentru nimic, pentru ca stii ca totul depinde de tine si de modul in care vei actiona de acum incolo.”
Simplu, nu? In general, lucrurile sunt mai simple decat par si noi le complicam degeaba, complicandu-ne totodata si existenta. Acest sentiment il am dupa ce am citit Noaptea dintre iad si rai a lui Paul Avram. Este o carte simpla, in sensul ca este usor de citit. Insa este o carte grea, pentru ca iti da mult de gandit, iar pe alocuri poate fi dureroasa. Prin simplitatea si profunzimea ideilor, este pentru minte ca iodul pentru corp, care daca este pus pe rana, ustura dar vindeca.

Povestea debuteaza cu prezentarea personajului principal, Mihai, care ”se afla in punctul cel mai de jos in care s-a gasit vreodata in intreaga lui viata”. Am mai intalnit acest tip de inceput la unele carti preferate, la autori ca Robin Sharma sau Laurent Gounelle. De altfel, este un inceput bun pentru o poveste simpla si plina de invataturi, o ”fabula de dezvoltare personala”.

Ca orice poveste care se respecta, despre ”drumul initiatic” al personajului principal, trebuie sa apara si un maestru. Normal, atunci cand discipolul este pregatit, maestrul apare. Iar Mihai, discipolul, va fi surprins sa gaseasca atata intelepciune intr-o persoana pe care o cunostea de mult, Eugen.
„Un chelner maestru“, isi spune el zambind. „Am iesit din casa pentru a-mi aerisi creierul si iata cu ce ma aleg. Stranie lume... Unde dai si unde crapa“!

Nopatea dintre iad si rai este presarata cu citate si invataturi ale marilor ganditori, insa mult mai bine explicate pe intelesul nostru, al romanilor. Aici cred ca este marele avantaj al acestei carti: fiind scrisa de un autor roman, este adaptata stilului nostru de gandire. Carti deosebite au tot fost scrise si traduse, idei excelente putem sa gasim la multi autori care au fost tradusi in limba romana. Insa Paul Avram nu doar ca scrie profund, din suflet, ci scrie si pentru sufletul nostru, al romanilor.

De remarcat este si umorul fin si unele replici sarcastice. Pentru ca si asta ne place noua, romanilor, si putin umor:
” In general, oamenii dau sfaturi din doua motive: „binele“ celuilalt si dorinta de a parea destept.
Din dorinta gresita de a face un bine cu forta, majoritatea oamenilor isi dau cu parerea ori de cate ori au ocazia, in orice context.
Nu pot suporta ideea ca nu le stiu pe toate si se prefac a fi inteligenti doar de dragul de a parea mai destepti decat sunt. Dar este bine sa intelegi ca binele tau nu este obligatoriu si binele celuilalt.
Imagineaza-ti ca esti pe masa de operatie inainte de anestezie si observi cum unul dintre vizitatorii spitalului vine si se apuca sa te opereze. Ti-ar conveni sa se intample asa ceva? [...]
Este aceeasi situatie... A da un sfat cuiva, in necunostinta de cauza [...]”

Cartea am citit-o intr-un timp scurt, pentru ca voiam sa termin de citit poveste ca mai apoi sa ma apuc din nou de carte, pe tihna, capitol cu capitol, ca sa ma pot gandi mai mult la cele scrise aici. De aceea ador Noaptea dintre iad si rai: pentru ca ma face sa gandesc.

Lucian